Stau cateodata si-mi aduc aminte ce cluburi si ce jucatori erau prin partile noastre cand incepusem a ma crede jucator, prin '81-'82, la cluburi ca IPSCAIA sau ACR. Si imi aduc aminte de micul si romanticul ACR, daramat cu tot cartierul ca sa faca loc ciclopicei Case a Poporului. Era inainte de interzicerea dragului nostru joc in '83.

	D V 5
	9
	10 8 7 4 2
	A V 10 5
8 6 4 2		A 9 7 3
A R 8 6 4		10 7 5 3
D V		9 6
7 4		D 6 2
	R 10
	D V 2
	A R 5 3
	R 9 8 3

Ambele parti erau vulnerabile. Eu jucam an Sud si dupa trei pasi am dat sa deschid cu 1 FA de 16 puncte. Dar cum pe-atunci chiar mai citeam ceaslovul cu teorie am zis ca mana se preteaza mai bine la 1 caro dupa un pas vis-a-vis. Din Nord, Smarandita popii, zice stiurlubatic un 3 caro iar eu, ca tot am gasit fitul, n-am ce lucra si ma bag in 3FA, ca la perechi. Vorba ceea: soarecele cand nu incape in borta, isi mai leaga si o tigva de coada.
Vest ami ataca a 4-a cupa, pun 9 de jos, vine 10 si iau cu Dama. Dar acum, s-a gatat de saga. Daca nu agat repejor noua levate, raman cu pupaza in san. Adica patru cupe si asul de pica la ei fac taman cinci - o cadere. Deci pun mana pe carale si trag As-Popa cu ochii inchisi. Caroul sta doi-doi. Vorba ceea: frica pazeste bostanaria. Trag restul de caralute si fac de 6 cirese. Acum daca ghicesc unde pandeste matusa Marioara (Dama de ghinda) mai strang patru.
Si-atunci imi zic: Doamne ce destept m-ai facut ca am deschis cu un caro! Daca deschideam cu 1 FA, tacerea (mieilor) din Vest nu mai spunea mare lucru. Dar asa, daca omul are 7 puncte de cupa si Dama-Valet de Caro, nu se poate sa aiba si Dama de trefla si sa taca peste deschiderea mea. Va sa zica Matusa e in Est. Si cum eram pe masa, fac hotarat impasul pe dreapta si adun 10 levate coapte. Unde mai pui admiratia cu care ma privea Smarandita dupa ce i-am explicat cum devine cu inferentele negative din licitatie. Si cum trebuie sa tragi As-Popa cand n-ai de ales, macar ca la carte zice ca mai degraba ar sta caroul lipsa 3-1.

Asa era bridge-ul copilariei noastre, plin de descoperiri si topuri inocente. N-am mai vazut-o pe Smarandita Popii. Am auzit ca a plecat in State, unde se joaca un bridge mai de soi. Eu am ramas aici si cu vremea am uitat si cat nu stiam pe-atunci. Tot m-as duce o data sa joc cu ea la Chicago sau Los Angeles. Dar acum nu mai am varsta sa fur cirese de-alea, de-ale lor, cu hormoni. Si-apoi n-am bani de bilet vorba cantecului, ca nu m-am imbogatit din bridge. Zic si eu ca Mos Creanga: "Sarac ca anul asta, ca anul trecut si ca de cand ma stiu niciodata n-am fost".