Introducere

… “Care va sa zica, voi ne puteti citi gandurile?” – am spus eu. “Nu mi-a dat prin cap ca, de cate ori iau cartile din etui, ma procopsesc cu un juriu format din 13 jurati, care ma judeca”.
“Mai mult decat atat”, interveni Dama de Trefla, o mica bruneta fragila si sensibila. “Nu numai ca putem sa va citim gandurile; va citim si sufletul, la fel de bine. Stim ceea ce simtiti – sperante si spaime, bucuria reusitei si amarul esecului. Si nu uram sau dispretuim pe jucatorii slabi, asa cum o face Valetul de Pica. Unii dintre noi avem decenta sa ne para rau pentru ei si sa incercam sa-i ajutam, in special pe cei care isi dau silinta sa joace mai bine si nu sunt vanitosi.
“Dar cum se face ca puteti afla gandurile si simtamintele noastre?” am intrebat.
Trei-ul de Pica raspunse: “Va citim gandurile uitandu-ne in creierul vostru prin ochii cu care va uitati la noi, cand ne tineti in mana sub forma de evantai”.
“Asta as putea crede,” am raspuns, “dar cum de stiti despre sentimentele noastre?”
De data aceasta, raspunsul a venit de la Opt-ul de Caro - cel care incepuse, mai devreme, toata povestea, ridicandu-se din pachetul de carti si vorbindu-mi.
“Doar nu ai impresia ca, atunci cand ne tii in mana, incalzindu-ne si vitalizandu-ne cu caldura carnii tale, iar pulsul tau fiindu-ne perceptibil prin degetele care ne cuprind, ne poti ascunde sentimentele. Pe durata unei done, fiecare Grup de Treisprezece distribuit tie, devine o mica parte din tine si din viata ta. N-ai avut niciodata senzatia, macar pentru o clipa, ca acel Grup de Treisprezece, impreuna cu tine, au devenit trup si suflet? La fel simtim si noi. Singele care-ti curge in vine, pare a curge si prin noi, iar emotiile tale nu numai ca ne sunt cunoscute, dar devin si emotiile noastre. In general, aceste emotii sunt concentrate asupra licitatiei si asupra jocului de levata sau flanc, in timpului rober-ului sau al meciului. Dar uneori, asa cu Dama de Trefla a spus, aceste sentimente au o mai mare anvergura, si ne pot dezvalui un crampei din existenta voastra, ca persoane. In acest fel, putem sa ne dam seama cine este, de obicei, optimist si cine este pesimist, cine este usuratic si cine este serios, cine este sadic si cine este masochist. Si rar, foarte rar, se intampla cate ceva care ne da sansa sa vedem si mai departe. In aceste rarisime ocazii, putem vedea, ca intr-o oglinda veche, o vaga imagine a vietii, din afara jocului si a clubului de bridge – din lumea in care noi, cei din Pachetul de Carti, nu avem acees. Imi aduc aminte ca, o data,…”

“Un miraculos mare slem” – povestea Opt-ului de Caro

Era o seara de perechi-partida libera la club, si era o pereche in care am devenit foarte interesat. Era vorba de un baiat si o fata, ea de vreo 20 de ani, el, citiva ani mai mult. Erau inteligenti si aveau farmec si caracter. Nu mi-a trebuit mult sa inteleg ca fata si bridge-ul erau doua linii paralele. Se spune ca voi, oamenii, aveti – chiar si cei mai buni dintre voi – un pic de nebunie. Mica nebunie a Julie-ei era ca voia sa joace bridge bine si cu succes, cand era evident ca nu avea nici in clin, nici in maneca, nimic in comun cu jocul de carti.
Johnny, care era un jucator de mana intai, isi daduse silinta sa o invete cat mai bine jocul, asa ca Julie stia toate regulile si procedeele – am zis doar ca era inteligenta -, dar nu era in stare sa le si aplice.
Oricum, nu eram prea interesat de cum juca Julie. Am aflat ca Johnny o iubea, si eram mort-copt sa aflu daca si ea il iubea pe el. Cu prima ocazie cand am fost distribuit ei, m-am concentrat sa-i interpretez bataile inimii, transmise in buricele degetelor ei lungi si sensibile.
Se pare ca il placea pe Johnny, ba chiar il iubea un pic. Dar in cazul vostru, al oamenilor, inteleg ca intotdeauna, unul saruta si celalalt este sarutat. Julia era cea sarutata. Poate ca era speriata de intensitatea sentimentelor lui Johnny fata de ea. Oricare ar fi fost motivul, nu era sigura daca ar vrea sa se marite sau nu cu Johnny. In acel moment, am simtit ca Julie era gata sa incline de o parte sau de alta a balantei.
Iar Johnny decisese sa o ceara in casatorie chiar in acea seara, dupa concursul de bridge. Simtea ca, dupa cateva ore de fructuos parteneriat – si era hotarat sa il faca sa fie – la bridge, Julie va fi mult mai inclinata sa accepte ca acest parteneriat sa devina permanent, si in viata de zi cu zi.
A reusit Johnny sa aiba succes in acea seara? Da si nu. Cel mai mare defect al Juliei la bridge erau licitatiile forcing – era moarta dupa ele. De aceea, facea lictatii forcing ori de cate ori credea de cuviinta; de multe ori, nejustificat. Johnny se ferea de forcing-urile Juliei ca dracu’ de tamaie. Problema era ca, uneori, forcing-ul era justificat, si, daca Johnny “statea pe spate” si dadea raspunsuri descurajante, se pierdea un slem – spre indignarea si dezamagirea Juliei.
In acea seara, cartea a fost pe partea lor, si, catre final, erau aproape castigatori. Julie voia mai mult decat atat. De doua ori a facut forcing-uri, de doua ori Johnny a pus “frana”, si de doua ori, slemul nu a fost licitat. Johnny si-a cerut scuze, vina ii apartinea in intregime, pentru ca forcing-urile fusesera justificate. Apoi, i-a venit o mana foarte buna, cu care, pe mana lui, a licitat si realizat un mic slem. Cu asta, a mai atenuat dezamagirea Juliei, pentru cele doua slemuri pierdute.
Vine ultima partida a serii, si fiecare axa facuse mansa. Johnny, stand in Sud, a dat cartile; iata mana lui, din care faceam si eu parte:

	A 7 4
	A V 9 3
	R 8 4 2
	R 3

	6 5 3
	R 4 2
	A J
	A 9 5 4 2

	6 5 3
	R 4 2
	A J
	A 9 5 4 2
R D 9 8 2		V 10
D 10		8 7 6 5
D 10 9		7 6 5 3
D V 10		8 7 6
	A 7 4
	A V 9 3
	R 8 4 2
	R 3

	-
	-
	-
	A 9 5
D		-
-		8
-		-
D V		8 7
	7
	9
	-
	3